Poveste in luna lui martie

Povestea noastra incepe undeva in Bucuresti , intr-o zi frumoasa de martie , la periferia orasului si anume in caminul Fundeni situat in aceeasi zona cu Spitalul Fundeni ,respectiv Colegiul National „ Victor Babes”..Locul de desfasurare a actiunii este marginit de casa scarii si de cateva camere.Insa imboldul povestirii nu sta in cadrul povestirii ci in personajele sale.La o prima vedere sunt niste oameni simpli , dar trairea si sinceritatea sentimentelor unuia fata de celalat dau adevaratul sens al acestei scrieri.
Personajele principale un el si o ea . Ca sa nu fie o povestioara fara eroi ii vom numi Alcor si Adela.Insa ascundem identitatea lor pentru a spori enigma intamplarilor din aceea saptamana.
Doua persoane care nu s-au intalnit niciodata insa destinul le pregatea o surpriza.Doua suflete care se cautau de mult timp insa zborul lor nu s-a sincronizat .Amandoi si-au intins aripirle cat au putut de mult ,dar nenorocul a facut ca varful aripilor sa nu se atinga inca.
Fara sa mai lungesc , am sa incep cu ziua de dinaintea „rendez-vous „.
El pasea agale pe strazile Bucurestiului, incercand sa ajunga la Facultatea de Filosofie pentru cursul de Originiile Filosofiei Europene .Era o zi calduroasa , aglomerata de toti oamenii care pentru el fugeau fara in sens in toate directiile, toti cu preocupariile si problemele lor. De multe ori isi dorea sa poata sa citeasca ganduri, sa se aseze pe o banca la metrou sau in parc si pur si simplu sa traga cu urechea la gandurile celui de langa el sa ii afle cele mai adanci secrete sa ii descopere povestea vietii , chiar daca pe cei mai multi nu i-ar fi intalnit decat o singura data vroia sa faca parte din povestea cuiva sa stie ca nu e singur si ca tot ce se intampla in jurul sau are un anumit sens sa stie ca toate se intampla cu un motiv. Insa se auzi o vocea care anunta statia „ Grozavesti „.
Era statia sa. Se ridica de pe scaun , isi luase rucsacul in spate si pasi printre usile metroului mergand spre scarile rulante.Se gandea ca de cand a venit in Bucuresti a devenit cam lenes si ca gandeste prea mult asupra variilor probleme ce exista in Romania si in viata sa. Poate ca era prea singur, poate ca dintre toti prietenii care ii avea in orasul natal nu au ramas decat putini si toti oamenii abia cunoscuti ii par falsi si rai.
Adevarul era ca se simtea singur si in nesiguranta, nu mai avea unde sa se retraga daca viata il lovea in plin.Poate ca din cauza asta sa apuca de fumat.Intruna din zilele cand se plimba prin Bucuresti se simtea atat de nefericit si frustrat incat isi cumpara un pachet de „ Pall Mall” albastrul de la un chiosc din Cismigiu .Se urca in metrou pana in Crangasi si mersese pana in Herastrau ca sa aprinda o tigara si sa ii simta savoarea.Pe drumul se gandea cum o sa fie , si poate este doar unul din lucrurile minore care ii puteau schimba situatia actuala, acel mic big-bang din universul sau care avea sa ii schimbe traiectoria pe care pasea in fiecare zi. Ca o intersectie de drumuri, cand ai posibilitatea sa alegi si nu trebuie sa mai mergi inainte pe drum cand ai sansa sa iti pacalesti destinul si sa iti iei viata in mainile sale. Poate pentru unii pare un lucrul minor, de neglijat, poate pentru altii un lucru daunator insa daca nu ar fi facut acest mic gest , exista o mica mare sansa sa nu o fi intalnit niciodata pe ea , pe cea care ii va schimba traiectoria atat a gandurilor cat si a pasilor.
Revenind la povestea noastra , eroul nostru ajunsese in cele din urma pe holurile facultatii, cu o mica intarziere, insa pasi prin usa din spatele amfiteatrului , isi ceruse scuze pentru intarziere si se aseza intr-o banca din ultimile banci.
Lua o mica pauza de la Razboiul sau cu lumea si intra in lumea grecilor, a marilor filosofi si dileme lor morale.Ascultand cu atentie vorbele profesorului se imagina in acele vremuri vechi, si totul i se parea atat de simplu, pana si credinta in zei cetatii..Pana si truismul lui Socrate care a murit in ceea ce credea.Vroia si el sa lupte cu imperiile care ii amenintau cultura, vroia si el sa isi apere cu viata ideile in care credea, insa ora se termina si se trezi la realitatea zilelor noastre.Unde toate ideile au fost spuse deja de alti oameni inaintea sa si nu mai era nimic nou de spus sau de descoperit.Toate ideile care au fost spuse nu faceau altceva decat sa creeze un haos in exteriorul realitatii crude pe care atat el cat si ceilalti o resimteau zi de zi .

O tigara.

Imi aprind o tigara
Ce o fumez pe strada.
Tevi de esapament
Privesc in vara.
In timp ce te scrumez
Din palma.

Te arunc in cos,
Cap pe o ultima tigara.
Si niciodata nu vrei sa fii ultima..
Inca o tigara.
Ce ma arunca spre vara.

Dream Machine

Un avion decoleaza din Bucuresti, de pe aeroportul Otopeni la ora 4... la ora 4-30 trece prin fata geamului de la caminul in care stau.
Privesc spre el si ma gandesc la oamenii din el...
Ei nu ma cunosc, Eu nu ii cunosc, dar stiu atat ca eu privesc spre ei si ii vad printre nori, iar ei privesc patura de nori si de fapt privesc spre ceilalti ramasi la sol.
Astfel fiecare privim spre ceilalti...fara sa ne observam ca ne cautam pe noi in ceilalti.
Nici nu imi dau seama daca ceea ce scriu are semnificatie sau pur si simplu ceilalti se regasesc in cuvintele si gandurile mele...
Oricum...
Si maine e o zi...

Inca mai avem timp.

Playlist.

1.Ziua in care ne-am intalnit.

Imaginea ta pe scari...
Replicile tale...
Expresia fetei , a mainilor...
Cuvintele de pe buzele tale
Se derulau la nesfarsit
In capul asta de nebun...
Analizam , puneam pauza si derulam de la capat
Abia reuseam sa trec peste privirea ta..
De fapt mint... abia reuseam sa imi abtin trairea...
Vorba de somn nici nu mai era vorba...

2. Jocul

Fuga continua pe scari...
Tobele batand
Tigarile fumate,
Tigarile care le fumam in jumatate de ora si mi se pareau ca trec prea repede si tu nu mai apareai...
Pasii de pe holul rece..
Plin de voci necunoscute..
Bataile accelerate ale pulsului meu...
Si ora 12 noaptea.. cand parca ma lovise  un tren...

3.Primul sarut

Totul se invartea in capul meu...
Mergeam pe un fir asa de subtire...
Incat alergam
Capatam viteza
Si speram sa nu cad.
Insa m-am aruncat
Si te-am sarutat...
Si de atunci nu a trebuit sa mai alerg
Te-am luat de mana
Si mergem usor prin multime...
Noi doi ...impreuna...

4.Melodiile noi..

Aici e partea in care iti spun ca o sa ascultam multe melodii impreuna... toate melodiile ce le vei auzi de acum inainte...le vom selecta impreuna...

Predeterminat sau calator.

     In primul rand, pot spune ca in viata nu putem fi observatori. Este viata noastra predeterminata de evenimentele ce au avut loc in trecut si circumstantele in care ne-am nascut sau suntem liberi sa facem propriile alegeri. La o prima vedere poate parea foarte usor. Suntem liberi sa alegem un drum pe care sa il luam sa ajungem la o destinatie sau alta. Dificultatea apare cand analizam daca chiar exista aceasta libertate sau pur si simplu alegerile au fost facute inainte si ca a doua varianta nu ar fi fost niciodata valabila.
     Nu incerc neaparat sa caut o solutie acestei intrebari, profunzimea ei este prea complicata pentru o analiza la aceasta ora. Insa raspunsul la ea, este chiar, opinie personala: sensul existentei noastre...Daca suntem liberi atunci viata capata sens, daca suntem predestinati inseamna ca nu am fost niciodata liberi cu adevarat si suntem controlati de evenimente anterioare noua.
    Unul ma consider un calator...
    Alegerile mele imi influenteaza propria viata. Eu aleg momentul si haosul capata ordine. Nu sunt un robot, am sentimente, ganduri...si simplu fapt ca ne putem autodepasi conditia in care ne aflam e un exemplu clar de control. Ne ridicam capul si vedem nori in culoarea albastra a cerului.
     Aleg sa traiesc o viata nepredeterminata...sa simt fiecare clipa cum conteaza... sa simt frunzele pe care calc si vantul ce imi adie pe fata...sa simt frigul de afara si picatura de transpiratie ce se amesteca cu un zambet.
     Aleg sa am incredere in oameni, in straini si in mine.
     Si mai presus de toate, aleg sa fiu fericit si sa o fac fericita numai pe ea.
     Aleg sa fumez o tigara pe o scara de bloc cu un prieten bun, decat sa imi caut destinul in astre, carti si vrajitoare.
     Eu aleg momentul.
     Imi creez destinul.
  
Fumez o ultima tigara,
Pentru a nu stiu cata oara...



The End

.........................................................................................................................
Te-am gasit suflet pereche
Pe o scara rece...
Acoperita de pagini sterse.
De zambete inocente.
De tigari pervese

Te-am gasit
M-am regasit
In brate te-am cuprins...
De la un sarut am ametit.
Si de tine m-am lipit...
             pentru totdeauna...

             pentru tot
             acum e unu..
Un suflet ce si-a gasit pereche
             Pentru totdeauna.
..........................................................................................